Regele Mihai I al României – despre Basarabia

”Despre Basarabia au mințit și sovieticii și comuniștii români. Efectele propagandei lor se văd abia astăzi. Acum Basarabia este independentă. De ce această independență n-a avut drept consecință și imediata alipire la România? De-aici oricine poate să-și dea seama că la rezolvarea acestei probleme s-a pornit într-o direcție greșită. Asta dacă nu cumva totul a fost gândit, și atunci nu mai este vorba despre o greșeală de calcul, ci despre o manevră împotriva dreptului poporului român la hotarele lui. (…)

În timp ce unii mureau în închisorile comuniste și la Canal, sub supravegherea consilierilor sovietici, cei de peste Prut erau luați din casele lor și duși în Siberia. Suferință a fost destulă, și de o parte, și de cealaltă. Când știe de ce suferă, omul este mai puternic. Când nu știe de ce, sau când altcineva reușește să-l facă să uite, atunci el este un suferind de două ori. Mi s-a povestit că un om trecut de vârsta mijlocie a întrebat pe un profesor: ”Domnule, răspunde-mi, ce suntem noi, români sau basarabeni?” Am rămas uimit. Asta înseamnă că omului i s-a răpit explicația suferinței lui. Ca să-l deznaționalizezi pe om, trebuie mai întâi să-l umilești.
Sunt momente când mă întreb dacă cei care fac tot ce le stă în putință pentru amânarea momentului reîntregirii României, care promovează independența Basarabiei față de România, sunt cu adevărat de rea-credință – sau numai niște oameni pe care orice acțiune dusă până la capăt îi înspăimântă. Am cunoscut persoane care nu au îndrăzneala să ducă un lucru până la capăt, nci propriile lor hotărâri. Este interesant că energia pe care ar trebui s-o folosească pentru acțiune ei o folosesc la împiedicarea ei. Sunt niște oameni nefericiți. Comuniștii au făcut un principiu din această deficiență. Ei au împiedicat în mod programatic finalizarea multor proiecte. Am urmărit ani și ani de zile cum orice promisiune bună se transforma în contrariul ei. (…)
Astăzi, cea mai mare satisfacție care ar putea să li se dea românilor ar fi reîntregirea patriei lor. Dar comuniștii n-au vrut niciodată să dea vreo compensație morală poporului. Conducătorii de astăzi ai României sunt moștenitorii unei mentalități ce nu s-a construit în jurul imediatelor nevoi sufletești ale națiunii.
Deocamdată, reîntregirea României nu pot s-o mai ceară decât românii, nu guvernanții lor. Aceștia au lăsat din mâini Basarabia cu o nepăsare pe care ar voi s-o transmită tuturor. Indiferența lor față de granițele românești e moștenită de la comuniștii care au învățat din Manifestul lui Marx că ei nu au și nici nu trebuie să aibă patrie. Religia internaționalistă a vrut să nimicească în om fundamentul personalității lui și să-l dezrădăcineze. Vom înțelege că în România comunismul a făcut un pas înapoi în ziua când, de la București, se va cere în termeni categorici reîntregirea țării. Guvernanții de astăzi au validat anexarea Basarabiei și Bucovinei de nord de către sovietici, după cum acum se pregătesc să legifereze nedreptatea care i s-a făcut României la 30 Decembrie 1947. Aceste două nedreptăți nu pot fi luate decât împreună. Denunțându-le, România va înceta să fie prizoniera legămintelor de vasalitate față de Răsărit.”
”Nimic fără Dumnezeu”, Mircea Ciobanu – Noi convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, 1992.